Motto:
"Să-ți îngropi fruntea între doi sâni, între două continente ale Morții..."
(Emil Cioran)



Doamnă mov, din alcov!
pe sânu-ți vise albe-n rug de frig
clepsidre între nori se-nfig
și melci demenți în negre cochilii de-oțel
curg printre oasele-ți în rochie de mireasă.

Doamnă mov, din alcov!
amanții-nfipți în vârfuri de duel
căutând pe glezna-ți spasmul infidel
și heruvimi din cambrian cu aripi de obsidian
călesc în mosc fligoarnele celeste.

Doamnă mov, din alcov!
bezmetice prin cord trădările-ți țâșnesc
sub glandă-n iureș mugurii-ți plesnesc
și printre zei cerați sub glaf solar
votiv mă vei străpunge-n xifoid.

Doamnă mov, din alcov!
pe eșafod doar trupu-ți gol în frac
călău de pântec lumina-n trefle o desfac
petală-n gând-uitarea disperărilor curgând
cu fruntea între sâni prin labirint.