îmi amintesc de mine
și respir copilărie
picioare goale și tălpi întinse
peste mersul bunicului
fără griji
conving umbrele zăbovite
la marginea drumului
să-mi lase pașii în ploaie

aș putea foarte bine
să strig subțire
bunicule ieși din spatele umbrei
te văd e prea târziu
nu vreau să mă mai joc
și nici să împrumut imagini

mâinile tale desenează pe asfalt

mă auzi?
vino bunicule, joacă-te cu mine!