Când tâmplarul a stors lemnul
Câtă filosofie a ieșit...
Și a devenit duhovnicul crângului
Cu înțelepciunea-i biblica...
Dar câte drame s-au montat
Pe scene de lemnărie,
Câte cruciade de copii,
Câte linșari de sfinți...
Și astfel speranțele s-au cuibarit
În rindeaua tâmplarului
Ce tot construiește o arcă-a lui Noe
Doar, doar, o veni potopul
Să spele sângele scurs
Din stigmatele sfinților
Cand suportau suplicii.