Plouă-n neștire cu lacrimi de sfinți răstigniți
Pe crucea aripilor de îngeri adormiți,
Plouă pe timp cu clipe de-argint brut
Exorcizând vremea-împietrită în lut.

Șterși sunt de ploaie și pașii de vals-
Fost-au aievea,...sau doar un fals?
Rozele-și pierd petala în vânt
Și tot ce-a rămas sunt spinii din gând.

Unde e Bacovia, să vină să mă-ngroape
În plumbul nepăsării șiroaielor de ape?
Și unde-i Topârceanu, să vină să m-aline
Cu versu-i sidefiu, acum că toamna vine?