se face seară în jurul nostru
demult nu am mai fost împreună
îți scoți sandalele
și de data asta vei înnopta în mine
ca pe o dună ușor arcuită
pregătită să te acopere cu un nisip mai fin decât
orice altă celulă rătăcită prin pântecul tău

vorbești ca un erg până târziu
mi-e sete de izvorul ce numai în tine e limpede
prin el văd cetăți, călăreți
cu moartea în săbii, te va îngriji perfid
până la cântatul cocoșului
când poate te va răpi sau nu

mâinile mele sunt un scut
se deschid exact ca la îndemnul lui Ali-Baba
într-o peșteră în care ai mai fost de nenumărate ori

e timpul să-mi dai
într-o atmosferă de ceremonie egipteană
cele patru puncte cardinale
care-ți stau lipite pe frunte

dă-mi-le pe o tipsie de aur precum capul
celui dintâi botezat
apoi să te culci în brațele mele
ca un copil la pieptul mamei