atît de frumoasă
e studentă pe-aici cu siguranță
căci are aerul nu că ar chiuli de la cursuri
ci doar că lipsește de undeva
Uite-o, acum pleacă surîzînd roșcat
aș fi vrut să-i cer șalul ei, m-ar fi pălmuit ca-ntr-o scenă din ferdinand celine
și chiar aș fi călătorit cu ea pînă la capătul nopții,
pînă la capătul patului, cum spunea un poet și sunt de-acord
aș fi mers la masa ei să-mi dea ceva
să mă fac de rîs în fața prietenilor ei
ar fi fost o coregrafie specială
s-ar fi deschis niște porți pentru o clipă, doar cît să-i respir parfumul
nimic mai mult
și nu știu ce aș face dacă s-ar întoarce
poate aș cunoaște-o, poate aș continua poemul, aș mai lua o bere
ea, dadaista, bricolajul dintre un oraș mare o terasă, un cămin studențesc, o bere, un scaun albastru și eu...
voi reveni aici într-o primăvară
o să mă pun la o masă și o s-o aștept
cu siguranță va lipsi ea de undeva