pentru că uneori noaptea e un câmp plin de gunoaie
mon frère
uite oamenii cum vin înspre noi
și noi suntem plecați de mult de acasă

pentru că uneori ziua e un câmp plin de gunoaie
mon frère
jocuri de umbre doar jocuri de umbre pe ziduri

bumerangul s-a întors la tine
deși eu l-am aruncat înspre oameni

atunci am văzut lama sclipind scurt
sângele tău la fel de negru ca sângele meu
țâșnea precum apa dintr-o fântână arteziană
la care vin toți ratații pământului dimineața
să arunce bănuți pentru noroace nicicând întâmplate

atunci un hohot de râs și atât
ne-am transformat în niște obiecte de artă
tot scriau despre noi unii și alții
ne tot analizau observau consumau pe îndelete
până când deveneau doar niște gunoaie
undeva pe un câmp la marginea orașului

pentru că aceeași femeie
ne-a adus aici și apoi a plecat mai departe
i-am rămas datori
o vom găsi și ne vom întoarce în ea îmi spuneai
dar eu nu eu nu și eu nu

eu rămân aici
pentru că trec avioane pe cer
pentru că trec trenuri prin gări fără nume
și trec desigur și oameni prin viețile noastre
la întâmplare


ascultă poezia în lectura autoarei