nici o floare
aceleași obiecte adunate cârd de păsări în panica imobila a serii
tentația lucire mată de a rezista oricărei iluzii se cuibărește
între foițele cu care învârt țigări

frigul împinge camera înspre mine
ceasuri aproape neatinse stau ca așternuturi unde demult nu a mai dormit nimeni

scrutez liniștea ceață perpetuă
dintr-un ochi îmi curge noaptea