Pe deal e seară, trece un papuc
cu toba spartă, bubuie cu jale,
în timp ce eu de mână te apuc,
să îți arăt durerea de la șale.

E toamnă, vântul bate peste nuc
și peste brațul unei macarale
căzute în grădină. Îți aduc
o cască pentru nucile domoale.

Ne dezbrăcăm, dar un vârtej năuc
răstoarnă peste noi duminicale
remorci de frunze. O să mă usuc,
tot așteptând să-ți pice de la poale.

Vezi, stelele, iubito, s-au cam dus
și-i luna sforăind cu burta-n sus…