pe stradă doar oameni
nu cum se aștepta

el
o broboană de transpirație
cu aură
se urcă în mașină
își compostează degetele
și lasă soarele să îi intre prin găurile formate

stau chiar lângă
el
o variantă mai bună a mea
de care ea s-ar îndrăgosti
(așa a zis și psihologul)

ultimile ei cuvinte
s-au transformat în panouri mari
luminoase care nu mă lasă noaptea să dorm

am cerut chiar doctorului
un câine pe rețetă
să îmi țină noaptea departe prin lătraturi

are ceva înpachetat în ziar
un copac
o ancoră
sau o gaură

vreau să îl întreb
dar sunt luat și trântit pe un scaun

nu cobori la prima
mi se spune
și lumea începe încet încet să se evapore

mă trezesc că eu sunt șoferul
trebuie să duc autobuzul la garaj
pâș pâș