Uite un pahar cu lacrimi de ploaie
căzută peste câmpurile mele cu vise -
acolo unde tu ai schițat câteva puncte
( ne-)vinovate.

De ce te miri,
cum sub tălpile tale
se rostogolesc fâșii de inimă și lumini?

Tâlcul lucrurilor nu-i sub fruntea noastră,
Nici în trupul strâns în chingi de Timp.

Ci-i chiar aici:
Între mine și tine,
în spațiul infim dintre buze,
în jocul unui sărut.