se așează în vitrină patul printre ceasuri noi
a sosi adoarmă iară timpul obosit flămând
pune pasere așterne din mătăsuri perne moi
oră nouă bate somnul din pământ

prima potrivită se arată pruncilor
Dumnezeu învelește cerul peste mâini
a venit în fața casei anotimpul nucilor
și la poartă latră lumii niște câini

dincolo de sticla magazinului
bate ora două iar aștept să se lumină
trece o femeie prin distanța crinului
frigul meu suspină

număr steaua singura o număr de trei ori
mereu lipsă iese abur din qintalul nopții
îngerii iar se ascund pe sub podul unei flori
de la stânga- dreapta sorții

ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar
numai morții mele stau priveghi ca un pândar
ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare
iată
rază numai una
Domnul îmi întinde mâna