Ma uitam nelinistit la verdele ce incepea sa-si arate coltii, din ce in ce mai respectabil de mari.
Fiecare zi ma ducea cu un pas mai departe de trecut.
Cu fiecare zi trecanda pierdeam din realitatea ce ne-o doream.
Vise parfumate reapareau reimprospatandu-mi la maxim memoria.
(Fapt inutil).
Izul lor se tinea in minte continuu ca un narcotic diluandu-mi simturile ce trebuiau a strange bine realitatea.
Cum un batran trecut de toate, ridicam ochii in sus cautandu-mi in amintiri ce incepusem a face.
O zi trecuta puncte in plus… mai mult, mai mult…
Coltii cresc, pana batranetea ii impinge-n rugina… si totu-n mine creste ignorand verdele cazut in trotuare acoperite-apoi de albe zile…
Nu… Asta nu e doar un alt cilcu in sezoane… Sunt eu cu toata viata…

26.04.2006