încă mai țes ștergare din undele nopților
pentru fiecare fântână
părăsită surpării în lut
câte unul

aud cum îmi trece suveica prin sânge
foșnet de ierburi
mirându-se vântului

așteptările au miros de lemn crud
gândul
își tremură umbra în ape

pe ascuns
mai înnod o scânteie
cât o sângerare de mierlă
zeciuită apusului