omoplatu-mi se zbate în corp
generând evocări la fiecare pas
metronom într-un un sâmbure de întuneric
aud icnetul primordial
al paradisului
când de prin pereți cu pas de leopard
înmugurește o lumină

ochii se înneacă în lichidul de portocale
aerul îmi zdrelește mâna
obișnuită a-mi mângâia filosofia.

de fapt, nu știu dacă e dimineață
dacă florile sunt vii și încep
de fapt urc
pentru a înregistra zgomotul în surdina
pe care pielea mea fotosensibilă o hrănește
urc pentru a-mi încălzi dicționarul special
cultivat la soare
și perfecționat în momentele de suspence.

dar, de fiecare dată ajung la concluzia că ora se dilată
că timpul se înclină pe rândul următor
unde nuditatea are nevoie de hainele zdrențuite
și că totul a început cu tine

dar, cu un simplu gest
zdrențele
se întorc în regnul mineral
se întorc în rând
cuvintele și virgulele
prin ploi care-mi măsoară spațiul

sunt în al patrulea stadiu al materiei
într-un gaz insipid prizonier
al unui drum întors pe dos
cu culori care se întorc în prisma
plăsmuită din hemoglobină.

sunt în al patrulea stadiu al materiei
și viitorul ?
o ordine imensă.