Un suflet pierdut in vraja despartirii
Rascolit de ganduri, de lacrimi si amintiri
Amagit de iluzia unei mari iubiri
E trist, e singur, este sortit pieirii


Doreste sa isi spuna povestea inca o data
Despre o fata ce inima ii cucerise
Despre o "palma" ce ea, in final ii oferise
Si la care se va tot gindi adesea


Vorbeste cu voce tremuranda despre ea
O lacrima pe obraz ii tradeaza amarul
Se opreste si spune "O iubesc cit carul"
Dupa care priveste in gol.....parca o vedea


Dialogheaza singur cu acea naluca
Se agita si tipa "E numai vina mea"
" Tu ai doar o vina, tu esti dragostea
Care de dor si dorinta inima-mi usuca"


Se prabuseste fulgerat de o durere mare
Mainile le intinde in fata, parca cerseste mila
Juri ca e un actor aterizat pe o scena ostila
Numai ca ochii lui privesc neputinciosi in zare


Audienta e la maxim, toti sunt cu gurile cascate
Au inima la gura, se agita, se perpelesc
Nimic nu se intimpla din ceea ce-si doresc
Iar totul in jur e un negru cuprins de absurditate


Deodata sufletul tresare, clipa lui a sosit
O lumina inunda abstractul si pe toti ii orbeste
E agitatie mare, dar nimeni nu vorbeste
In afara sufletului ce linistea si-a gasit


Accepta sa isi duca crucea cu mandrie si demnitate
Si repeta de zor "NU TE URASC, CHIAR TE IUBESC"
"DAR VREAU SA FI A MEA, E TOT CE IMI DORESC"
"NUMAI ASA POTI SA IMI FACI DREPTATE"


Isi ia ramas bun de la toti prezenti
Este insa constient ca nu si-a terminat povestea
Dar se va mai intoarce ca sa le dea vestea
Ca in dragoste ca si in viata trebuie sa fim transparenti.