Mai plângem de durere și de dor
Pentru cei dragi plecați in veșnicii,
Ne mai rugăm în amintirea lor
Să îi fereasca Domnul de alte silnicii.

Și dacă poarta s-a închis în urma lor
Și tot mai plângem încă după ei,
E pentru că ne doare că ei mor
Iar noi ramânem tot mai singuri fără ei.

Fântâni săpat-am în porți de țintirim
S-aștepte tot pribeagul în liniște tăcut,
Poamana pentru cand nu va mai fi să fim
Iar dincolo găsi-vom apă de baut.

Mi-e dor de cei ce astăzi nu-i mai am
Și-ar merita alei din flori si meri,
Și multe lumânări aprinse eu visam
Să ardă pentru ei în multe seri!

Și-acolo sus Tu Doamne să îi ierți
De toate câte-aici or fi făcut,
Cu multă milă caută să_i cerți
Și iartă-i că nimic nu au știut.

------------------