mi-am repetat de mai multe ori
ziua aceasta nu trebuia să vină
mi-aș fi golit buzunarele toate
să se convingă că nu are ce lua
și să se răzgândească

dar ziua venea
o auzeam cum se apropie
cu secundele ei disciplinate
cu orele atât de rotunde
și deși trecea prin vise sau făptură
firul de praf nu le întâlnea niciodată

un prieten îmi vorbise într-o seară de ea
dar îmi amintesc și acum
că ori de câte ori îi rostea numele
îl atingea un fel de blestem
pentru că se întorcea speriat în toate părțile
arătând într-una cu degetul

ziua tot venea
mă urmărea pretutindeni
venea în urmă și nu încerca deocamdată
să mă depășească
dar eu știam că se gândește numai la mine
și știe ceva

de la o vreme bănuiesc și eu
și întorc pregătit privirea
numai dacă vreo pasăre roșie
se atinge de umerii mei
atrasă de râsul
căzut din mine ca dintr-un blestem