sub ochi
alei bine conturate
mireasa singură urlă
vopsită în negru
aleargă după trecători

când se împiedică
e pentru că bate vântul
iar rochia e fier ruginit

astăzi s-a sinucis
machiată strident
cu bustul gol

la început a fost Dumnezeu
apoi nu a mai primit-o