Când sufletu-ți geme schingiuit în așeptarea vre-unui leac,
când lacrimi fierbinți,șiroaie pe obraz iți cad,
când ști că nu mai ai nici o scăpare,
durerea te-nhață,te sfâșie,te-ndoaie,;
adu-ți aminte-atunci oricât ți-ar fi de greu,
aș vrea să vindec ce am rănit tot eu,în egoismul meu!
Azi nu mai sunt așa,m-am schimbat atât!
Să-ți fiu aproape aș vrea,să pot să te sărut!
Și zi de zi la rând să mă iubesti aș vrea.
Flămând e sufletul în așteptarea ta...
Cu-o mână tremurânda,cu sufletul arzând,
cu-o buză ce se-ndoaie,cu-o lacrimă curgând,
te-aștept ca-ntotdeauna,să-apari să mă săruți;
strângându-mă-n brațe să-mi spui că nu renunți!
Iar eu să te alint,să ne iubim aș vrea
și în final,cândva să fiu mireasa ta...
Să treacă ani și ani și-nlănțuiți să fim,
să treacă ani și ani mai mult să ne iubim!
Cândva iubirea noastră,va fi doar o poveste veche,
pentru că doar noi stim că suntem suflete pereche...
Și vom rămâne așa:îngeri cu o singură aripă.
Îmbrățișați pentru a putea zbura,
dincolo de neguri,de furtuni sau ploi..
Și chiar dincolo de noi...