Naos umbletelor noastre
al uitărilor de aștri,
al purtărilor de vânt

nu mai sunt... și nu mai este
între noi un cap de pod

cu catargul lui cu tot
este ros de mii de carii
părți din noile comori
ale zeilor cadouri
ale cărnii frământări.
Un fronton fără coloane,
un ponton format din oase.

Bate vântul... și împinge
chivotul pe marea mea.