Cuminte, pe cușma nopții mă aștern ca un fulg prematur de zăpadă.
Beau o dușcă de lapte negru, proaspăt muls de la sânul mamei lună.
Mă întorc pe dos, ca o mânușă mătăsoasă și lungă de damă fină,
Și adorm, înconjurat de mine însumi
Ca de membrana delicată a celei din urmă fecioare.
Dorm și visez cum, ascuns în propriul meu pântec,
Aștept cu evlavie să renasc la lumina lumânărilor
Din noaptea nunții.