O noapte în care se scurg veștile zilei
A venit odată cu râul pe care plutește luntrea
Portul se-nchide și cheiul rămâne gol în umbră
O sticlă goală de bere pe cimentul rece și umed...

Urletul ultimei sirene se stinge în coșul de fum
Un ultim chip coboară scara metalică și pleacă-ncet
Chiștocul nestins aruncat la bordură încă fumegă
Pasul unic îi ascunde tremurul frigului din suflet.

Liniștea cuprinde orașul și îl amorțește instantaneu
Podul deunăzi plin e traversat de patru faruri
Cu geamurile aburite, cu ștergătoarele mergând
Cei doi iubiți se duc spre casă, cu mâinile împreunate...