când ai tăcut ascuns în telefonul meu negru
ai tăcut atât de frumos
încât m-am gândit că nu e nicio deosebire
între giulgiu și tăcere
și am zis ah
am tras în mine tot aerul vagonului șapte
și am zis
ce e românia fără tine ce e limba română
mi-am lins buzele de lacrimi și am zis tu ești românia mea
tu ești cineva care din timp în timp reface harta lumii
trenul prietenia scotea fum pe nas și pe urechi
părea un balaur fericit la culme
că mă duce
în dinți
peste prut
înapoi
pasăre
împușcată