In chinuri ai trait, in chin te-ai stins
Lumina ce-ai vegheat atatia ani
Tot ce cu mintea si cu gandul ai cuprins,
Ca sa ne aperi viata de dusmani.

S-a stins lumina ochilor tai dragi
Si mainile-ti neobosite s-au racit.
Cu gura,galagie nu mai faci
Si nu stiu de-ai aflat cat te-am iubit.

Te-ai dus acolo de unde nimeni nu mai vine
Si-un gol imens in urma ai lasat,
Ograda e pustie fara tine
Si plange chiar si locul ce-ai calcat.

Dar ce tarziu e-acum sa regretam
Ca grija vietii tale n-am avut.
La ce mai foloseste sa-ti purtam
Un doliu cand nu stim cat te-a durut

Ca n-ai avut de-al tau pe nimeni langa tine
Sa-ti mangaie lumina ochilor,
Sa-ti fie zilele un strop mai pline.
Te-am parasit in mainile strainilor.

Dar tu esti buna si-ai sa ierti
O scuz-ai sa gasesti la fiecare
Te rog maicuta rau sa nu ne certi,
Durerea ce-ti purtam egal nu are.

Intoarca-se tot binele facut pe-acest pamant
La tine maica mea cu-ndestulare.
Noi, ne-om ruga cu totii la cel sfant,
De-ai mai gresit, sa-ti dea iertare.