Nimeni n-a văzut corabia lui șubredă trecând
strâmtoarea cu pescăruși în cruce
un dinte de lapte stătea talisman
pe trupul împachetat în spaimă și vânt
lăsase în urmă doar
o casă scundă pe fire de nisip
și o femeie ruinată
sub ultima îmbrățișare

e un privilegiu să-i simt sângele sălbatic dansând
în monologul de noapte

dar el nu știe furia cu care îmi strâng mâinile adânc
in mine
de frica ursitoarelor
ce nu mi-au prezis să iau soare
de pe sternul unui fugar african.