Fraților
de unde vine presiunea asta,
am ajuns un oraș de zugravi,
ni se fisurează țevile
chiar și cele
de care nu aveam habar
și din fisuri țâșnește
ceva galben
ce cojește tavanele, pereții
și pardoselile din cea mai dură gresie
se preschimbă în foițe de țigară.
În loc de ciment și var
scoatem din saci
pozele anilor trecuți
și le lipim pe pereți, pe tavane
iar un ambasador ne-a sărit
în ajutor, cu o formulă magică:
O zi bună, o zi bună, o zi bună!
Invidia răbufnește însă
pe obrajii noștri,
bărbați și femei cu bărbi stufoase
dăm de zor
la pompele ce scuipă ceva galben
cu fiecare zi bună,
o zi bună, o zi bună.
Bărbile stufoase ale sărăntocilor
ce nu-și permit
importul unui zâmbet larg și etanș
în care am încăpea
cu toții, ca în arca lui Noe,
ne asigură ambasadorul,
chiar se jură.