te voi învinge îmi repeta
și îl mai scoate o dată la vedere
rotund nesfârșit
întotdeauna rabdător și înțelegător
cu gusturi atât de rafinate
te voi învinge
prin toate gândurile te voi trece
cu toate cuvintele te voi mângâia
și când nu mă vei mai dori îndeajuns
îți voi pune la ușă un coș mare cu fructe de mare
apoi bucuros îmi voi îndoi privirea în lumile
în care îți arăți numai ție strălucirile

poate așa vei înțelege
că noi doi nu putem merge decât pe același drum
iar la urmă de tot
după ce vom sfârși de numărat
după ce vom strânge numai ce am semănat
vom striga fiecare în altă parte
eu cu o voce adâncă de toamnă
tu cu o înălțime de frunză răzleață
și fiecare va fi adunat la ai lui
în liniștea apelor de dimineață


iar dacă se va da o luptă acolo
și fiecare își va lustrui armele spre chipul celuilalt
când ne vom găsi față către față
noi o să ne privim atât de mult și atât de aproape
încât respirația unuia va curge în sufletul celuilalt
ca o apa care nu mai știe de vale
iar luptele câte vor fi
vor înceta în noi
umili ne vom înclina unul înspre celălalt
de parcă o viață întreagă
pentru vina de a împărți aceași lume
am aruncat cu stele unul în altul
grăbiți să ne golim cât mai repede cerul