Era bătaia unui clopot în sicrie,
O pasăre morbidă,
Un vânt plutind deriva inocenței...
Și iată iar murind în mine,moartea :

Un vânt etern de pene arse,
Și inima-mi e un adânc mormânt,
Trecea cortegiul funerar pe scări de plumb…
Și trandafir,cenușă și miros de sânge,

Plutea în aer doliul funerar
Și ochii tăi mă-mbracă-n lacrimi,
Un gând, nimic mai mult de-aș fi...
O aripă,o cruce arsă... O buză tristă si anostă iar...

Un suflet mort, în pat de lemne uzi...
Și iată iar apune secolul și-i noapte...
Și simt fiorul ploilor,parfum de struguri cruzi...
Nu râde iar, citeste mai departe :

Căci muribund sărut precum petale adie,
Și iată iar: un om între o mie...

Nebun să fiu! Legat cu funii arse,
Un bici de plumb să îmi izbească ochii...
Nu văd, n-aud, dar simt cum inima-i un dans,
Satiric, aspru lemn de cruci întoarse
Să-mi ardă ochii mei, cărbuni de piatră.