La porțile coliviei șoptitoare

Trec întrebările
ca niste atingeri subțiri
poezii fugare
sub pleava grea
a fricii lutoase
alintată de soarele inimii
apele....sunt tot eu
într-o colivie diformă
ciugulind iarba serilor
ascunzându-mi văruirea
cu crengile ce cresc
din copacul cunoașterii Tale
printre colivia împletită
cu goană după vânt

lumina nu intră prea bine
în lutul viorii
picură doar cuvântul
dezghețat de idei
cu albastrele iubiri
Doamne,cine sunt eu?
un fel de gratii de fiară?!!