M-a mușcat o lacrimă,
De obraz...
Și atunci am fost om...
Noaptea era a tristeților
Tridimensionale,
Într-o discuție de bun-simț,
Cu tine insuți.
Până și ploaia îmi ura lacrima,
În seara în care am fost mușcat,
Dintre striațiile destinului tău.
Am fost mușcat de o lacrimă,
Și-atunci am fost om,
În seara în care ploaia era în tandem
Cu lacrima...
Iar tu erai departe de eul meu carnal...