la ora când toate sărbătorile se adună în oameni Dumnezeu vine dincoace de cer
se apropie și cu fruntea aplecată
își plimbă ochii de- alungul cărnii
cu degetele tremurânde
sculptează în lumină
și spune
"ceea ce ating îmi aparține
de mâine vom locui împreună"

liniștea cuibărită în ieslea
cu ierburi uscate luminează
înăuntrul întâmplării
astăzi
înainte de orice
toate celelalte lucruri
reînoiesc timpul
sunt pregătit să mă mut
în nașterea asta
să mă hrănesc
și să continui să exist
dar nu pot vorbi despre mine

astăzi

e ca și cum mi-aș șterge
urmele de viață de pe tălpi
între vitralii de alb și negru
o singură umbră
ochii privesc din liniștea crudă
câțiva oameni își pun gândurile
între palme

Dumnezeu vine dincoace de cer