nou nouă...

eu plec în goană întârziată,
tu rămăi cu altceva nou nouă...
albastru meu în bernă zace...

eu plec în cerurile înalte,
în lumea artelor Dumnezeu.
durerea m-a învins c-un scop!

tu rămăi cu trupul nou nouă...
eu urc în alba mea lumină,
cântată de poeza-mi

trecutul mi-e ars în flăcări albastre...
tu m-ai părăsit acelui nou nevinovat...
mor...mor...pentru cerul luminii mele!

aleile se umflă de rătăcirea-mi
luna stă să cadă în marea nebună...
străina ta uitare m-a incinerat ACUM!

amintirea ta îmi răcăie trupul dorit,
sunt tânărul bătrânului din mine
aflat, urcat, dorit, pururea energie...

tu ești dăruit altei naturi ciudate nouă...
și el, sonor amoros, și tu, albastru etern?
plec, plec, peste lume mă reped

în hore de primăvară îmi prind tinerețea
și-o duc peste altă țară...