ceva nu se întâmplă de fapt
nu suntem în danemarca dar dacă am fi
tot ce e putred s-ar șterge
la prima mișcare
când celălalt se scutură de el însuși
lasă pe străzi și numele și dragostea
copiii se uită nemiloși calcă prin ea
atât va rămâne
pojghița transparentă pe bocancii lor mici
până la prima joacă prin iarbă

am fi avut ceva numai al nostru
o grădină suspendată
o lume din care să nu ieșim murdari
un havuz de stări bune
din el ar fi sărit peștii-dorință
dar chestia asta în noi numită magie
e numai gheața de pe stabilopozi
sau gustul sălciu al tăcerii
atât cât am știut să fim copii fără mâl
fără descompuneri

ceva nu e bine deloc
cafeaua rece mâncarea în miezul nopții
se absorb ca plumbul
așa cum iluziile se depun tot mai lent
în spații tandre
și simțim că toate lucrurile scapă
din mâinile încremenite
nu ne mai cuprindem în brațe
dormim stingheri iubim prea singuri