Merg pe stradă, privind firmele luminoase
Neromanesti dar populare.
Incurc străzile,ca de fiecare data,
A naibii junglă, ce zeu glumeț
Imi omoară zilele
In aceasă incalcită caricatură de lume?
Oamenii trec alergând pe lângă mine,
Nervosi alergând dupa fantome.
Am furat un vis:eram noi doi,
Tu intârziai ca de obicei,
Și eu te așteptam la marginea drumului.
Am intrat in vorba cu un câine
Vagabond,fara stapan,
El râdea de neputința mea
De a transforma visele in speranțe.
Ai venit si te-am privit,
"Iubito de ce iti scoti trupul la licitație mereu,
(imbracata asa de select)
cât crezi că ai sa câstigi,iubirea mea, sau banii lor?"
M-ai privit cu neincredere si mi-am amintit acum,
Că in ochii tăi nu mai valorez aproape nimic,
Am simtit frigul cuprinzându-ma si am mângâiat
Câinele ăla plin de purici,
Care vroia să-mi ceară ceva, dar nu vorbea aceasi limbă
Ca si mine.
Blocurile astea, pline de praf pâna la etajul cinci
Mă fac sa rad,iar oamenii...ce proastă-i lumea!
Vreau sa le strig:"bucurați-va acum nebunilor,
Că timpul nu asteapta!" dar nu fac așa.
Sunt prea rațional si mintea mea mă controlează,
Sau poate...(și mă opresc in mijlocul străzii)
Ce zeu glumeț!