În partea stângă
mi-a răsărit un arbore,
o fântână mi s-a săpat
în palmă,
în ochi mi-a crescut o pasăre
ce nu mai contenește din zbor,
ce nu mai contenește
din cântec.

În gestul tău
era o toamnă
ce întârzíe în frunze
căderea cerului
din copaci.

Trupul zilei era îmblânzit,
uitasem demult întrebarea
al cărei răspuns
îl mai caut.