în toate fețele diamantului
gând prin gând
te-am zărit numai pe tine
minune fără cuvânt

m-am așezat pe o piatră
am tăcut mai mult cumva decât necesar
lumea se restrângea într-o privire
crepuscular

am luat un i mai ascuțit și-am dat semn
lumea se reașeza încet în jurul izvorului
fețele nu mai contau chiar deloc
doar piatra nu uitase
că e piatră