erau semne de umbre încondeiate în piatră
erau ierburi mărunte așezate în perechi
și sunete

dormeam
adunați cu trupurile indescifrabile și surâzătoare
acoperind minutarele nopții și aripile de lebădă

visam
fiecare vis devenise obscur rob amorf perpendicular pe zenit
doar un cer senin ne descătușa frunțile din mirare

ego
supra-ego
alter-ego
ne alteram unul pe celălalt cu furie și discreție
iar silabele limbilor noastre unite
tăceau