nu e rău, nu e rău!
bătrânul cocor îmi arată furtuna
respiră odată cu norii
sfâșie plumbul, găsește lumina, joacă-te cu rafalele
joacă-te!

închid aripile tremurând pe un câmp pustiu
au plecat, nu au timp să aștepte
nu am mai fost acolo
voi merge singur
singur!

amintirea oului îmi spune să mă cuibăresc
să aștept căldură curând
nu se așează nimic peste frigul meu
sunt doar eu și ochiul unei băltoace înghețate
privindu-mi atent amorțeala
oglinda unei morți anunțate
predarea

e ceva hidos în bruma imaculată din jur
firele de iarbă cristalizată fac reclamă raiului
eu am renunțat, aripile nu
se desfac de la sine
ne înălțăm
încă o înfruntare
sfârșitul e să fie cădere
hemoragia zilei în dreapta
moartea aliniată spre sud
dorința un fuior spălăcit
o toamnă posacă
evadez