atârnată în cuiele timpului
pendul
răsunând cum o carte părăsită de verb

undeva mosorul se învârte în gol
nu mai e nimic de țesut
doar numele tău
clopotar
cheamă vulturii la ospățul de seară

târzie
această descătușare din ambră
îmi ard în priviri icoane străine
printre obloane de fum un copil își caută somnul

alunec
pe degetul morții
inel