Un aisberg de viata plutind in aval,
Se sfarma si imprastie, tremurand in calvar,
Furtuni vulcanice, lipsite de consens,
Il inghesuie si-l provoaca la condens.

Izvorand picaturi din cristale murdare,
Se preling prin cascade reci si barbare,
Ca roua incalzita in a tacerii urma,
Intr-un miez de o pierduta umbra.

Din cer cazand doar aburi si suspine,
O floare invata prin ceata sa respire,
Evaporand parfumul ploii rasufland usurata,
Sudoarea ghetarului... fiind demult uitata.