adam
curăț scorburile mărului
pentru a pune florile lui culese
la loc de reînflorire

gol am scorburi
fără flori
am rădăcini și întocmai ca mărul
izvorăsc din moxa
dar m-am născut din femeie

am trup
și între degete învârt șerpi
până când, înghițit de ei
voi fi murit în femeie


adam și măr
femeia pe care aș putea să o iubesc
vede merele răsărindu-mi sub piele
lasă mere să-mi curgă prin vene
și mușcă înfometată
buzele mele
coapte

inventează timp
între șolduri
și-l curge de la frunze către moxa
prin ceas cu limba despicată
amețește șerpi

are ochi
pentru stors veninul merelor
în lacrimi de stropit rădăcini
din care nu răsar flori

femeia pe care aș putea să o iubesc
naște doar
sub degetele mărului
din grădina moxei
flori