baladă pentru Adelina
și noi, răsfrânți, pe marginea de apă dintre Heaven și Hope…
tu petreceai agale amintiri din vremuri apuse
treceai sub tăcere cuvintele nespus(e) și
eu purtam, ca voal, castitatea prințesei de Clèves

Nu ți-ai găsit timp să arunci năvodul,
dar ți-ai găsit mareea pe pridvor, plângând
ascult balada și te plâng… Adelina a crezut de cuviință
să tacă
degeaba întorc zenitul, în zare se aud doar ciori…

Timpul ucide așteptarea…