alege-mă doctore dintre frații mei
de hrană
de trup
și de limbă
poate? bisturiul tău inima creierul să deschidă
să-mi vindece conștiința
cuvântul mincinos trufia hoția sau crima

când un beteag vindecă alt beteag
sănătoasă e moartea
orarul este afișat pe ușă: Deschide(!)ți
aceasta-i Sala de Așteptare

microbii mari poartă microbii mici
cine e mai bolnav
cine pe cine mănâncă
pentru că
iată
femeile tămăduitorilor și pacienților deopotrivă
se iubesc între ele
sau iubesc animalele

nu despre trup vorbim aici te înșeli cititorule
apă de ploaie sau apă oxigenată – tot una
ci despre timp
lumina-i o absență pe care
cel sănătos nu o simte

de aceea nu suportăm morții cu ochii deschiși
transparentul lor produce confuzie
iar scrisul
mai mult de o lumânare nu-nseamnă
pe care ne-o aprindem de vii

prin întuneric ne ține de mână ce-am fost