Eram...Sunt...
Eram o floare gingasa,pierduta in noroie...
Acolo m-ai aflat...in agonia singuratatii,
Intr-un soi de renuntare inerta,
Ca si cand as fi asteptat nimic...
Mai cules, mi-ai vindecat petalele cu un vartej de lumina si roi de fluturi albi cu clopotei pe aripi...
Mi-ai ridicat privirea spre inalt...
Si te-am vazut pe tine Soaretoamna!
Te-am privit cu nesat,hranindu-ma cu lumina bratelor tale calde...
Unduindu-ma in ritmul privirii tale de
foc...
Respirand flamanda cuvintele tale nepamantene!
Am renascut, plina de seva si inflorire dansand sub privirea ta un dans nebun de dragoste si dor…
Ca o floare de jar nestins, m-am ridicat spre inalturi...
Valurile dorintei au rupt zagazurile clipei...
Pierzandu-ma in neant...
Frunzele mele brate s-au ridicat spre ceruri sa te mangaie...
Si tu le-ai sarutat una cate una...
Imbatata de maretia clipei,
Speriata de clocotul iubirii ce tumultuos imi inflorea petalele intr-o inflorescenta de Foc,
Inconstient ...am vrut mai mult...
Am vrut totul...M-am razvratit..Si-atunci...
Buzele tale m-au ars...bratele tale s-au desfacut...am simtit un frig... Astral...
Petalele mele, una cate una, au inceput sa cada invartindu-se agonice intr-un dans bezmetic de dorinta si renuntare...de speranta si deznadejde...
Ai disparut...si azi...
Sunt o floare gingasa, pierduta-n noroi...
in agonia singuratatii...
Intr-un soi de renuntare inerta...
Ca si cand nu as astepta nimic...