Gânduri se contrazic pe-un șervețel:
Le-am măzgălit cu cerneală vie,
Cuvântul l-am trezit din agonie,
Sau o fii el mai beat de fel?

L-am lovit în intersecție,
L-am sugrumat, l-am scos afară,
Și alerga grăbit pe scară
Când cheia era la recepție.

Ca să se ducă la plimbare
I-am dat emoții de mireasă
Și-o rochie de cenușăreasă,
Se zbenguie ,… nu are stare.

Viclean, îmi face cu ochiu’!
Pentru suspans ,stinge lumina ,
După spectacol ,trage cortina;
Scuip să nu-i fie de deochiu’.

E asasinul fricii din vis,
Medicamentul pentru suflet,
Îmbracă ,dezbracă ce cuget-
Poate să-nvie ce-a ucis.

Dansează între definiții ,
Se naște-ntre cer și pământ
Și-apoi sălăsluiește sfânt
În legi ce ni le-au lăsat părinții.

Se plimbă leneș pe drum…
Unii în zdrențe îl îmbracă,
Alții îi dau haină săracă,
Nu toți îl îmbracă la costum.

Din călimara mea litere curg.
Îl las in jurnalul șifonat,
Îl pun pe foc ,îl las la uscat:
Cuvântul este Demiurg.

Pe-un șervețel gânduri se contrazic;
Cuvântul l-am trezit din agonie,
Cuvinte scoase din cerneală vie:
Toate pe-un șervețel le-am măzgălit.