ardumaș din abație pleacă șura florilor pân se spurcă la-ntunerec numa steaua ciorilor
vini aripa e ruptă la cămeșă nod sub burtă fată pintenog subțire numa dor cusut cu tine
sfârcul lumii dumicat șaru maicii des legat surpătura mânzului din urechi auzului dedin solz al surdului foc și lungă strigătură
noapte bună

aplecând luminilor toată floarea crinilor abația jar făcută numa ducului stătută numa rupt u lui la rupt mânecă din lemn ascut numa deștele să iasă de sub voal altă mireasă
ardumaș cum n-aș avea ruptă iar cămeșa mea de țesut și amuțit iar duc taiu-n asfințit de se scapără lumina noaptea mea a ta ciurina

troica vase îngeri când pleacă
gândului ieslea împacă
ardumaș distanțelor scuturând viu mațelor