Aici închisorile dau în floare,
precum iarna prunii plictisiți de rod;
Aici nu ai loc să strigi atunci când te doare;
Aici de Crăciun se naște Irod.

Aici doar sângele închegat mai pupă șanțul
Și glonțul ți s-așterne pe tâmplă ca frunza pe alei;
Aici moartea iși roade nervoasă lanțul,
cu care e ținută ca un breloc la chei.

Coboară iar căruțele cu mere
Pe trupul tău înzăpezit la Polul Nord,
Din brad, spre seară, se scutur-o tăcere…
(iar sângele-mi în valuri sărută un fiord.)

Și cu zăpezi în suflet, cu iernile sunt dus,
o dată c-un bătrân ce cară-n spate anii;
Și de-aș avea o sanie aș fuge spre apus,
La un pahar de vin m-or plânge beți golanii…

Deasupra mea cerul cu îngeri e ticsit
Și trupul îl simt parcă-i un trunchi de brad;
Iisus se naște trist și plictisit…
(căci L-a născut o fată din Arad.)