chipul de ieri călare a fost și e iarăși pedestru
împiedicat nedormit cu potcoave pe ochi și privirea jilavă
calcă în streșini rufele ploii

întunericul minte:
în orbite alunecă mingii de golf

s-a aruncat în apă pe o vreme îngustă cu stropi dedicați
peștii și-l amintesc pe silabe
cum sărise ghemuit din palton printre umeri
mai apoi veteran peste nuferi
cum lipea imperturbabil timbrele pleoapelor

solemnități de pus pe fulgerătură

ca și când ajuns lângă o casă cu spirală de fum
ar stinge frigul cu un nămete din raniță-
prin zid au țâșnit lumini

smulge o mână de iarbă pentru câinele blând
care latră cu jumătate de gură
îl șuieră vântul cu degetele-n poartă

cerul este la ora închiderii