Din flori răsari în lume, din crini și din cucute,
Din sâmburi de migdale și trandafiri țepoși,
Din frezii parfumate și cedrii grațioși
Ce-mbie mugurașii-ntre ei să se sărute.

Tu ruptă-ai fost din mine, că-mi simt în coaste golul
Și potolești plăcerea privirii omenești;
Zeiță-ți spun în taină, deși femeie ești,
Născută să-mi fii stema, mândria și simbolul.

Pe cer e scrisă clipa ce mi te-a scos 'nainte;
Privesc de-acuma cosmic conturul tău gingaș,
Iar legilor celeste le sunt pe veci chezaș

Că viscolul luminii te-a modelat cuminte.
"- Iubește-mă!" - te strigă tot trupu-mi pătimaș,
Dar... greu m-a ars ghețarul din ființa ta fierbinte.